Nu vreau sa "imi amintesc doar",vreau sa "traiesc inca".Nu vreau sa cladesc ceva cand stiu ca sufletul meu nu va fi zidit acolo,ci va pluti spre alte si alte castele.Nu vreau sa caut.Dc sa caut iar si iar?Doar ptr k s`s intamplat sa iubesc prea complet si neconditionat ca sa poate raspune cu aceiasi dragoste?In viata mai si pierdem...Conteazaceea ce ducem cu noi in suflet.Ceea ce ne face sa traim.

NU cred ca mai exista nimic dupa iubire.Dupa iubirea mea.Si asta ma face sa incerc,atat cat voi fi lasata,sa nu trec dincolo.Chiar daka nu sunt eu cea care primeste ultiam imbratisare seara,surasul meu inainte de a adormi zboara la el.Chiar daka zilele alearga nemiloase fara  sa il vad,gandu la el imi da straluciri verzi in ochi si unduire cald in glas.Chiar daka nu are cum sa imi vada izbanzile,pasesc cu grija si cu folos asa incat sa fiu sg ca ar fi mandru de mn.

Imi spun in gand ca raman ancorata in aceasta iubire,ptr ca nu pot altfel.Si nu imi plang de mila.E pur si simplu vointa mea.Si doar cand durerea va fi poate prea greu de zavorat adanc ,adanc,in suflet,si imi va fi cumplita truda de a o impleti cu existenta mea voi trece si eu ca o umbra in acest teritoru mort de dupa iubire si voi recunoaste :AM PIERDUT.